Sambata trecuta am asistat probabil la cel mai “rock’n’roll” concert din ultimii 2-3 ani: The Dead Weather. Daca sunteti in tema cu filosofia lui Jack White (The White Stripes) despre sunet, mai exact tonalitati puternice, chitare artizanale, distors brut, bass simplu, Hammond si nici un gadget electronic din noua generatie, atunci va puteti face o prima idee despre ce e vorba. Daca mai adaugati la acestea vocea lui Alison Mosshart (aka VV de la The Kills) si atitudinea ei exploziva pe scena, s-ar putea sa aveti o imagine mai buna. YouTube-ul nu o sa ajute prea mult; trupa asta trebuie vazuta live pentru a intelege complet povestea.

Au deschis The Ettes. Nu-i ascultasem pana atunci, insa au sunat excelent, iar tipa de la tobe s-a dovedit un personaj demn de mentionat. The Dead Weather au avut o imagine unica din mintutul -1. Pana si tehnicii erau imbracati in costume negre elegante, cu cravate albastre si palarii, si au pregatit scena cu finete si precizie. In fundal s-a descoperit un design intunecat, in ton cu grafica de pe Horehound l-a care s-au adaugat niste luminii difuze albastre-purpurii. Au suprins audienta de la inceput, VV urcandu-se pe monitoare, incovoindu-se in jurul stativului de microfon si plimbandu-se dintr-un colt intr-altul al scenei. Opinez ca la ora actuala e imaginea rock feminina numarul 1. A cantat preponderent intr-un timbru agresiv, insa mai tarziu a demonstrat si o voce suava pe piese ca “Will There Be Enough Water”, care a fost interpretata intr-o maniera oarecum teatrala. Nu i-a pasat prea mult nici de legi, incat a tras relaxata cateva fumuri spre finalul cantarii. Pe scurt, majoritatea barbatilor prezenti acolo au stat cu gura cascata pe mai toata durata concertului.

Jack White a avut tobele amplasate la nivelul podelei, spre deosebire de probabil toate celelalte trupe care folosesc un mic podium. Asta a dat senzatia de o mai mare aproapiere de public, dar pe de alta parte i-a permis si sa se plimbe putin in spatele scenei intre piese si sa preia usor microfonul si chitara din fata. Merita amintita prestatia buna a lui Dean Fertita (Queens of the Stone Age), atat la chitara cat si la clape, dar si Jack Lawrence (The Raconteurs) la bass si ocazional in locul lui Jack White la tobe. Asadar, in caz ca cei 4 vor fi prin apropiere mergeti la un concert si nu veti fi dezamagiti. Intre timp puteti gusta putin din concertul din Houston prin pozele de pe Flickr si o mostra live “Hang You from the Heavens”.